Autor: Golovei Lilia

Trăim într-o lume ce se caracterizează printr-o multitudine de probleme mari, cu caracter universal, global și complex. Este o lume a schimbării care propune mereu noi tipuri de organizări, asocieri şi conexiuni ale activităţilor de producţie. În acest context, se pot identifica astfel de probleme ca: dezvoltarea rapidă a tehnicii și tehnologiilor informaționale, expansiunea terorismului, subminarea echilibrului ecologic, încălcarea drepturilor omului, explozia demografică, proliferarea conflictelor dintre naţiuni, amplificarea fenomenelor de sărăcie, foame, şomaj, etc. Fiind propagate la nivel de mass-media, aceste probleme influențează apariția și amplificarea problemelor emoționale, de comunicare, relaționare, comportamentale etc. Devin tot mai actuale așa fenomene ca anxietatea, depresia, suicidul, stresul, comportamentul deviant, sindrom-ul burn-out, dependențele de alcool, droguri, fumat, internet etc.

În acest context cei mai vulnerabili sunt copiii și adolescenții, deoarece de multe ori necesitățile, dorințele, opiniile lor nu sunt acceptate și nici chiar auzite de adulți – persoanele care au menirea să-i educe, să-i ghideze și să-i ajute să se adapteze la schimbările vertiginoase. În rezultat apar probleme comportamentale uneori cu consecințe fatale.

Conform DSM-IV problema este definită ca un comportament semnificativ clinic sau un sindrom sau patern care apare la o persoană și care este asociat cu un distres sau o disfuncție sau cu un risc ridicat de a cauza suferință, durere, disfuncție. Problemele comportamentale se referă la problemele, legate de dificultățile în a respecta normele și principiile acceptate de societate și de a se comporta în corespundere cu aceste norme și principii. Problemele de acest tip sunt deosebit de pronunțate în perioada adolescenței, deoarece în această perioadă:

  • modificările fiziologice, psihice și emoționale decurg într-un tempou extrem de rapid și nu întotdeauna sensul și necesitatea lor sunt înțelese de adolescent;
  • maturizarea sexuală influențează autopercepția, autoaprecierea și identitatea adolescentului;
  • există o diferență semnificativă între cerințele societății înaintate adolescenților și adulților, între drepturile și obligațiile lor;
  • adolescentul conștientizează diferențele poziției sale în cadrul familiei;
  • devin evidente carențele educative din copilărie, iar existența unor probleme serioase în familie amplifică mult efectul negativ al acestor carențe [5].

După J. Rousselet (1969)  pentru a se afirma adolescentul manifestă 3 tipuri de conduite:

  • conduita revoltei – adolescentul manifestă atitudine negativistă și revoltă față de părinți, școală ceea ce i se impune;
  • conduita închiderii în sine – adolescentul se îndepărtează de realitate și se închide în sine, cenzurînd sever sentimentele, atitudinile și acțiunile proprii;
  • conduita exaltării și afirmării – adolescentul dorește să înfrunte lumea, se confruntă cu alții pentru a-și evalua abilitățile fizice și intelectuale, se face remarcat prin vestimentație extravagantă etc.

Dorința de autoafirmare și afirmare uneori aduce adolescentul într-un anturaj nepotrivit pentru dezvoltarea armonioasă a personalității. Principiile de bază ale acestor grupuri sunt dezordinea, alcoolul, drogurile, huliganismul etc. – vicii care pot provoca probleme comportamentale majore.

Problemele, inclusiv ale adolescenților, sugerează o mulţime de direcţii de acţiune. Una din direcţii o constituie asistența psihologică în sistemul educațional care înlesnește depistarea și soluționarea problemelor comportamentale la copii și adolescenți, contribuind astfel la formarea unei personalități cu simţ critic, cu capacitatea de a înţelege şi răspunde adecvat diverselor  provocări  din  partea  societăţii, de a deveni tot mai mult agent al propriei formări care să-şi organizeze, să-şi structureze singur cunoaşterea, să descopere singur având formată judecata şi responsabilitatea viitoare[2]. Codul Educației [1] prevede instituirea funcției de psiholog în fiecare instituție de învățământ preșcolar și preuniversitar. Din păcate, Direcţiile Raionale de Învăţămînt din mun. Chişinău pînă la moment se conduc de ordinul 542/108 din 21.08.1999, conform căruia în învăţămîntul gimnazial unitatea de psiholog nu este prevăzută. Astfel practic la sfîrşit de fiecare an şcolar, inclusiv în anul acesta, psihologii din gimnaziile mun. Chişinău sînt preîntîmpinaţi că începînd cu 1 septembrie nu mai au un loc de muncă.

Este binecunoscut faptul că mai uşor putem preîntîmpina problemele, decît a le soluţiona, de aceea rolul psihologului şcolar în învăţămîntul preşcolar şi preuniversitar nu trebuie neglijat. Serviciul psihologic școlar are menirea de a asigura dezvoltarea psihică a elevilor, a capacităților, abilităților și aptitudinilor lor și este orientat spre optimizarea și normalizarea procesului instructiv-educativ. [3, p.1] Pentru realizarea acestei misiuni psihologul realizează un șir de activități grupate în 4 direcții (psihoprofilaxie, psihodiagnoza, psihoconsilierea și remediere și dezvoltare psihologică), avînd un program bine determinat orientat pe întreaga perioadă a aflării copilului în instituţia de învăţămînt.

Totuşi, realizarea misiunii de bază a psihologului școlar – asigurarea dezvoltării psihice a elevilor poate fi realizată doar prin suţinerea psihologului din partea administraţiei şcolare, a părinţilor şi a organelor ierarhic-superioare. Doar prin eforturile comune a tuturor actorilor din domeniul educaţiei putem dezvolta o societate modernă cu persoane ce au competențe formate de preîntâmpinare a problemelor, dar și de rezolvare eficientă a lor în situațiile de criză.

Bibliografie:

1. Codul Educaţiei al Republicii Moldova. //Pe: www.lex.justice.md/md/355156/

2. Delors J. (2000) Comoara lăuntrică: Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI. Iași: Polirom, 238 p.

3. Regulamentul Serviciului de Asistență Psihologică din instituțiile de învățămînt preuniversitar și preșcolar subordinate DGETS din municipiul Chișinău. //Pe: www.spc.psihologie.md/wp-content/uploads/2016/03/Regulament_SAP.pdf

4. Rousselet J. (1969). Adolescentul, acest necunoscut. București: Editura Politica.

5. Колесов Д., Мягков И. (1986) Учителю о психологии и физиологии подростка. Москва: Просвещение. 80 стр.

Publicat: 2016