Autor: Golovei Lilia

Schimbările de pe mapamond la nivel economic, cultural, mod de viață etc., dezvoltarea tehnologiilor informaționale  influențează atitudinea oamenilor față de procesul de instruire și modifică cerințele societății față de nivelul de instruire a adulților. Dacă tradițional peste hotare student era considerată persoana cu vârsta sub 25 ani, cu fiecare an vârsta persoanelor care fac studii crește. În prezent a face studii nu este un lux ci o necesitate pe tot parcursul vieții în condițiile unei societăți informaționale ce tinde spre globalizare. Practica internațională demonstrează că instruirea înlesnește integrarea socială a persoanelor, reduce rata criminalității și netezește consecințele inegalității sociale, ajută în lupta cu sărăcia, asigurând astfel stabilitatea societății civile  [13, p. 37]

Învățarea pe parcursul vieții a devenit o caracteristică esențială a societății informaționale. Diploma de studii nu este un argument serios pentru angajare, pentru construirea unei cariere de succes și pentru un serviciu asigurat până la pensie. Angajatorii moderni sunt în căutarea persoanelor flexibile care posedă deprinderi de gestionare a timpului, abilități de de soluționare a problemelor, capacități de adaptare la schimbările din societate.

Trăim într-o lume ce se caracterizează printr-o multitudine de probleme mari, cu caracter universal, global și complex. Este o lume a schimbării care propune mereu noi tipuri de organizări, asocieri şi conexiuni ale activităţilor de producţie. În acest context, se pot identifica astfel de probleme ca: dezvoltarea rapidă a tehnicii și tehnologiilor informaționale, expansiunea terorismului, subminarea echilibrului ecologic, încălcarea drepturilor omului, explozia demografică, proliferarea conflictelor dintre naţiuni, amplificarea fenomenelor de sărăcie, foame, şomaj, etc. Aceste probleme reprezintă câteva aspecte ale unui fenomen complex numit problematica lumii contemporane [1]. Fiind propagate la nivel de mass-media, aceste probleme influențează apariția și amplificarea problemelor emoționale, de comunicare, relaționare, comportamentale etc. Devin tot mai actuale așa fenomene ca anxietatea, depresia, tendințele suicidare, stresul, comportamentul deviant, sindrom-ul burn-out, dependențele de alcool, droguri, fumat, internet etc.

În acest context cei mai vulnerabili sunt copiii și adolescenții, deoarece de multe ori necesitățile, dorințele, opiniile lor nu sunt acceptate și nici chiar auzite de adulți – persoanele care au menirea să-i educe, să-i ghideze și să-i ajute să se adapteze la schimbările vertiginoase. În rezultat apar probleme comportamentale uneori cu consecințe fatale.

Problemele, inclusiv ale adolescenților, sugerează o mulţime de direcţii de acţiune. Una din direcţii o constituie asistența psihologică în sistemul educațional care înlesnește depistarea și soluționarea problemelor comportamentale la copii și adolescenți, contribuind astfel la formarea unei personalități cu simţ critic, cu capacitatea de a înţelege şi răspunde adecvat diverselor  provocări  din  partea  societăţii, de a deveni tot mai mult agent al propriei formări care să-şi organizeze, să-şi structureze singur cunoaşterea, să descopere singur având formată judecata şi responsabilitatea viitoare.[5]

Conform DSM-IV problema este definită ca un comportament semnificativ clinic sau un sindrom sau patern care apare la o persoană și care este asociat cu un distres sau o disfuncție sau cu un risc ridicat de a cauza suferință, durere, disfuncție. Problemele comportamentale se referă la problemele, legate de dificultățile în a respecta normele și principiile acceptate de societate și de a se comporta în corespundere cu aceste norme și principii. Problemele de acest tip sunt deosebit de pronunțate în perioada adolescenței, deoarece în această perioadă:

  • modificările fiziologice, psihice și emoționale decurg într-un tempou extrem de rapid și nu întotdeauna sensul și necesitatea lor sunt înțelese de adolescent;
  • maturizarea sexuală influențează autopercepția, autoaprecierea și identitatea adolescentului:
  • există o diferență semnificativă între cerințele societății înaintate adolescenților și adulților, între drepturi și obligații lor;
  • adolescentul conștientizează diferențele poziției sale în cadrul familiei;
  • devin evidente carențele educative din copilărie, iar existența unor probleme serioase în familie amplifică mult efectul negativ al acestor carențe. [12]

După J. Rousselet (1969) pentru a se afirma adolescentul manifestă 3 tipuri de conduite:

  • conduita revoltei – adolescentul manifestă atitudine negativistă și revoltă față de părinți, școală ceea ce i se impune;
  • conduita închiderii în sine – adolescentul se îndepărtează de realitate și se închide în sine, cenzurând sever sentimentele, atitudinile și acțiunile proprii;
  • conduita exaltării și afirmării – adolescentul dorește să înfrunte lumea, se confruntă cu alții pentru a-și evalua abilitățile fizice și intelectuale, se face remarcat prin vestimentație extravagantă etc.

Dorința de autoafirmare și afirmare uneori aduce adolescentul într-un anturaj nepotrivit pentru dezvoltarea armonioasă a personalității. Principiile de bază ale acestor grupuri sunt dezordinea, alcoolul, drogurile, huliganismul etc. – vicii care pot provoca probleme comportamentale majore.

Problemele sus-numite sunt comune pentru majoritatea țărilor. Fiecare țară are un sistem de asistență psihologică mai mult sau mai puțin dezvoltat orientat fie spre preîntâmpinarea  apariției acestor probleme, fie spre depistarea și soluționarea lor.

În Uniunea Europeană există 2 modele de asistență psihologică care interacționează eficient:

  • centre psihologice care asigură asistența psihologică a copiilor și părinților;
  • asistența psihologică în școli.

Sănătatea, starea de bine și chiar viața adolescenților din Uniunea Europeană este pusă în pericol de un șir de amenințări: alcoolul, consumul de tutun, lipsa de activitate fizică, sexul neprotejat, expunerea la violență, HIV/SIDA, suicidul, dependența de calculator etc. În ultimul timp se promovează echipele multidisciplinare care includ specialiști din diverse medii care au scopul de a soluționa integral problemele beneficiarilor.

În Slovacia funcția de bază a psihologului școlar este consilierea. El activează în instituții școlare (grădinițe, școli primare, școli secundare, universități) și are ca sarcină oferirea consilierii psihologice copiilor, tutorilor legali și personalului pedagogic pentru soluționarea probleme de învățare și aplicarea programelor de intervenție pentru soluționarea problemelor comportamentale ale elevilor în colaborare cu cadrele didactice.

În Germania începând cu 1974unui psiholog îi revin 5000 persoane. Din această cauză postul de psiholog școlar în cele mai multe instituții este vacant. Totodată multe landouri federale au optimizat funcția de psiholog din cauza problemelor financiare. Respectiv elevii, cât și alți beneficiari, nu primesc asistență psihologică atunci când au nevoie să-și soluționeze problemele. Psihologii școlari oferă consiliere inclusiv în soluționarea problemelor de învățare și comportamentale ale elevilor și sprijinirea în situațiile de criză.

În Franța psihologul şcolar activează în școli şi în circumscripţiile departamentale ale învăţământului primar, ataşat unei circumscripţii. Sarcinile profesionale vizează: anticiparea eşecului şcolar, adaptarea şi socializarea copilului etc. Psihologul colaborează cu cadrele didactice în scopul soluționării problemelor comportamentale ale elevilor.

Asistența psihologică în Federația Rusă are la bază 3 idei:

  • susținerea științifico-metodologică psihopedagogică a procesului de instruire în școală;
  • susținerea psihologică a elevilor care se confruntă cu diverse dificultăți de natură psihologică sau socio-psihologică, depistarea, prevenirea și soluționarea acestor probleme;
  • asistența psihologică a elevilor pe tot parcursul instruirii școlare.

Indiferent de ideea care stă la baza unui sau altui model de asistență psihologică, unul din rolurile principale ale asistenţei psihologice constă în soluţionarea problemelor cu care se confruntă elevul în în perioada aflării în școală. În Rusia au fost implementate experimental 2 modele de asistență psihologică:

  • activitatea de consultanță, desfășurată de psihologul practician în cadrul centrelor la nivel raional/orășenesc a demonstrat anumite limite în soluționarea nemijlocită a problemelor;
  • introducerea unității de psiholog practician nemijlocit în instituțiile preuniversitare de învățământ a permis soluționarea eficientă a problemelor.[5] [Битянова М.Р. Организация психологической работы в школе]

Printre activitățile prioritare ale asistenței psihologice în Rusia este psihoprofilaxia care se desfășoară pe 3 nivele: primară, secundară și terțiară în dependență de gravitatea problemelor de învățare, comportamentale sau emoționale. Asistența psihologică a elevilor presupune conlucrarea eficientă a psihologului cu cadrele didactice, pentru a ajuta elevii care întâmpină anumite probleme de învățare sau comportamentale. Diagnostica psihologică este desfășurată de psiholog cu scopul de a identifica abaterile de la normele acceptate. Reieșind din rezultatele psihodiagnosticului, psihologul selectează un program de psihocorecție și remediere psihologcă. În cazul adolescenților ea este orientată spre dezvoltarea sferei emoțional-volitive (formarea deprinderilor de autoreglare emoțională și comportamentală, ridicarea nivelului stimei de sine etc.) Ulterior împreună cu pedagogul se elaborează un program de măsuri, orientate spre soluționarea problemelor, inclusiv comportamentale, depistate la elevi.  [11, p. 201]

Asistenţa psihologică şcolară în SUA este distribuită pe 3 nivele. [4] Nivelul al II-lea este orientat spre acordarea ajutorului psihologic elevilor cu necesități educaționale speciale, dar şi a elevilor cu probleme comportamentale și de învățare. Fiecare școală are acces la serviciile unui psiholog școlar, deși unii psihologi activează în două sau mai multe școli, fapt care poate reduce accesul elevilor la asistența psihologului în situațiile de criză.

Toți copiii și tinerii periodic se pot confrunta cu probleme de învățare, comportamentale, relaționale, luarea deciziilor dificild, gestionarea emoțiilor (depresia, anxietatea, izolarea etc.). Consumul de substanțe, încălcarea regulilor școlare, delincvența în rândurile adolescenților sunt probleme de interes național în SUA. Riscul angajării în comportamente problematice crește semnificativ în rândurile adolescenților care provin din familii cu venituri sociale mici, ale minorităților naționale, din familii în proces de divorț etc. Aceste și alte riscuri provoacă eșecul școlar, delincvență, probleme de sănătate etc. Problemele comportamentale cresc dramatic în timpul adolescenței.

Psihologii școlari americani au sarcina de a ajuta elevi, familiile acestora, educatori și alți membri ai comunității să depisteze și să soluționeze problemele cu care se pot confruntă. Psihologii sunt o resursă de înaltă calificare care poate și trebuie să ajute elevii să prospere în școală, acasă și în viață. De asemenea se elaborează programe care contribuie la diminuarea problemelor comportamentale prin dezvoltarea abilităților sociale, îmbunătățirea climatului în sala de clasă etc.

În Japonia consilierea școlară este asigurată de psihologi clinicieni, psihiatri și alți profesioniști cu experiență în probleme de sanatate mintala.Consilierul școlar vizitează școala o dată pe săptămână pentru a oferi elevilor sfaturi despre diverse probleme cu care se confruntă. Psihologii școlari sunt experți în psihologie și educație. Ei oferă servicii pentru soluționarea problemelor educaționale, emoționale, sociale si comportamentale ale elevilor; contribuie la educarea și dezvoltarea abilităților de a face față problemelor. Se axează pe prevenirea și intervenția timpurie, pentru a limita impactul negativ al problemelor în viața copiilor și succesul școlar. Deși prezența psihologilor în școală sunt importante în prevenirea și soluționarea problemelor elevilor, nu toți psihologii sunt angajați în școli.

Specialiştii din România susțin ideea deschiderii cabinetelor psihologice în fiecare unitate de învăţământ, pentru a asigura depistarea și soluționarea problemelor de învăţare, comunicare, adaptare sau comportamentale ale elevilor. Art. 21, 28 și 34 al Procedurii de atestare în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Legii 213/2004 [3] prevede că în competențele psihologului școlar intră:

 – realizarea intervenţiei primare, secundare și terțiare direcţionate înspre promovarea stării de bine şi prevenirea apariţiei unor probleme

– realizarea serviciilor de consiliere psihoeducaţională a copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de criză familială, de inadaptare şcolară, socială, eşec şcolar, abandon şcolar, absenteism etc., precum şi a celor cu tulburări de comportament şi disciplină.

Accentul principal în asistența psihologică a elevilor, inclusiv a adolescenților, este pus pe consiliere care este confidențială și gratuită. Accesul la serviciile psihologice este condiționat de acordul în scris al părinților. De cele mai multe ori elevii solicit rezolvarea problemelor comportamentale acasă sau la școală (violență, furt, minciună, consum de tutun, droguri, alcool etc.), probleme sentimentale, de autocunoștere și dezvoltare personală, probleme de relaționare, probleme legate de separarea părinților (divorț, deces, doliu) etc.

Moldova care peste 25 de ani trece printr-o perioadă de tranziție, de asemenea, se confruntă cu un șir de problem care afectează nu doar adulții. ci și copiii. Codul Educației prevede instituirea funcției de psiholog în fiecare instituție de învățământ preșcolar și preuniversitar. De asemenea, au fost deschise Servicii de asistență psihologică în fiecare raion și municipiu. Există un șir de organizații neguvernamentale („Amic-ul”, „La strada”, „Ave copiii” etc.) care se specializează în depistarea și soluționarea problemelor, inclusive comportamentale, ale copiilor, adolescenților și adulților. Totuși la moment de asistență psihologică beneficiază un număr mic de persoane.

Deși lista problemelor cu care se confruntă societatea în prezent sunt comune pentru majoritatea țărilor, există diferite modele de asistență psihologică. Există țări în care asistența psihologică este insuficient subvenționată de stat (Germania). Într-un șir de țări psihologul se ocupă preponderent de consilierea beneficiarilor (Slovacia, România). Federația Rusă, Japonia se axează nu doar pe consilierea beneficiarilor, ci și pe activitatea de psihoprofilaxie. În unele țări în fiecare școală există psiholog (SUA, Slovacia, Franța), în alte țări psihologul activează în câteva instituții simultan (Germania, Japonia). În multe țări sunt implementate 2-3 modele de asistență psihologică (Franța, Uniunea Europeană, Federația Rusă). Moldova pune accentul pe implementarea a 2 modele de asistență psihologică: în centre specializate și în instituțiile de învățământ. Iar analiza experienței altor țări va asigura creșterea eficienței asistenței psihologice a beneficiarilor în domeniul preîntâmpinării, depistării și soluționării problemelor comportamentale ale copiilor și adolescenților, contribuind astfel la educația unei societăți capabile și apte de a învăța pe tot parcursul vieții.  

Bibliografia

1. Arhip A., Papuc L. (1996) Noile educaţii – imperative ale lumii contemporane. Chişinău: FEP ,,Tipografia centrală”.

2. Bolboceanu A., Bucun N., Paladi O. ș.a. (2013). Аsistenţa psihologică în educaţie: practici naţionale şi internaţionale. Chișinău: Tipografia „Print-Caro”. – 118 p.

3. Colegiul Psihologilor din România (2007). Proceduri de atestare în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Legii 213/2004 //Pe: www.copsi.ro/comisia-de-psihologie-educationala/regulament (vizitat 20.04.2015)

4. Bardon J., Bennet D. School Psychology. New.-York, 1974.

5. Delors, Jacques, (2000), Comoara lăuntrică: Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI. Iași: Polirom, 238 p.

6. European Federation of Psychologists Associations EFPA (2010). Education, Training, Professional Profile and Service of Psychologists in the European Educational System. European School Psychologists Improve Lifelong Learning-ESPI. 96 p. //Pe: www.nepes.eu/files/EN%20VERSION%20ESPIL%20PAPER.pdf (vizitat 20.04.2015)

7. Rousselet J. (1969). Adolescentul, acest necunoscut. București: Editura Politica.

8. School psychology. //Pe: www.en.wikipedia.org/wiki/School_psychology (vizitat pe 21.04.2015)

9. Simons-Morton B., Crump A., Haynie D., Saylor K. (1999). Student–school bonding and adolescent problem behavior. //În: Health Education Research. p. 99-107. //Pe: www.her.oxfordjournals.org/content/14/1/99.full (vizitat 20.04.2015)

10. Yamazaki T. (1994). Intergenerational interaction outside the family. Educational Gerontology, 20(5), p. 453-462.

11. Битянова М.Р. (1997) Организация психологической работы в школе. Москва: Cовершенство. 298 c.

12. Колесов Д., Мягков И. (1986) Учителю о психологии и физиологии подростка. М.: Просвещение. 80 стр.

13. Шленов Ю., Мосичева И., Шестак В. (2005). Непрерывное образование в России //În: Высшее образование в России, nr. 3. c. 36-49//Pe: www.cyberleninka.ru/article/n/nepreryvnoe-obrazovanie-v-rossii (vizitat 18.04.2015)

Publicat: 2016